“Istoricii vor privi înapoi şi vor spune că acestea nu au fost vremuri obişnuite ci un moment crucial: perioadă fără precedent de schimbare globală, în care se închide un capitol şi se deschide un altul”

Gordon Brawn-dr. în istorie fost prim ministru britanic

În ultimii ani, lumea descoperă că a ajuns într-un punct de cotitură istorică. De la nivel micro, familia, şi până la nivel macro, omenirea, totul se destramă, totul se degradează.

Oamenii nu se mai omoară după viaţa de familie, divorţurile se înmulţesc, iar cei care nu sunt căsătoriţi evită cu îndârjire să facă pasul. Copii nu prea se mai fac, iar unde sunt relaţiile dintre părinţi şi copii lasă mult de dorit.

Violenţa este prezentă în familii, în şcoli, pe străzi, între familii, etnii, popoare.

Nu e bine!

Europenii suferă în procent de 40% de probleme sufleteşti.

Până acum, generaţie după generaţie am sperat că pentru copiii noştri va fi mai bine şi asta ne dădea putere să continuăm. Acum, oare, mai privim la fel? Indicaţia cea mai evidentă că ne-am pierdut busola ne este dată de situaţia economică. Din 2008 intrăm tot mai adânc în criză deşi, o vreme, ne-am amăgit că am scăpat. O văd economiştii lumii, conducătorii ei, şi o simţim din ce în ce mai tare noi, cei de jos.

„Pregătiţi-vă pentru o lungă periodă grea” ne spune Stanly Fisher, guvernatorul Bancii Naţionale Israel.

„Lumea se află în faţa celei mai rele crize financiare din istorie” spune Marwin King din Banca Centrală a Angliei.

Zdruncinarea economică fără precedent nu ne îngrijorează doar din cauza banilor noştri, ci şi fiindcă ea va afecta echilibrul întregii noastre reţele de legături economice şi, mai ales, interumane. Ruperea legăturilor interumane ne va arunca în hăul autodistrugerii.

Acesta este de fapt marele pericol! De aici trebuie să începem căutările drumului de ieşire.