“Ceea ce iese in evidenta in metafora ecosistemului in legatura cu societatea umana este subiectivitatea umana in sine, cu toate dorintele sale neimplinite si eforturile de “Sisif” pentru obtinerea fericirii. Locul unde gasim ceva unic in societatea umana este in asocierea intre milioane de subiectivitati in cautarea unui pluralism mereu schimbator de valori umane, iar asta este ceva ce nu a fost capturat inca in nici o metafora a noastra. Pe masura ce incercam sa reprezentam legile si limitele organizarii umane, ne izbim de faptul ca ceva atat de lipsit de viata, cum ar fi o lege sau regula, poate sa animeze un intreg sistem de cautatori si subiectivitatile lor. Asa cum Hobbes ne invata si Mises ne indruma, intelegerile inter-subiective prin aceste reguli lipsite de viata creeaza baza societatii, iar aceste intelegeri, de asemenea, sunt contingente; adica nu orice relatie inter-umana este o relatie sociala. Cand grupuri de oameni se arunca unul impotriva altuia intr-un razboi de exterminare, cand oamenii lupta impotriva oamenilor, ca si cum ar distruge doar animale si plante, acolo exista o relatie intre partile beligerante, o relatie de efect reciproc, mutuala, dar nu una sociala. Societatea este actiune comuna si cooperare, in care fiecare participant vede succesul partenerului sau ca un mijloc de a-si atinge propriul scop. Proprie speciei noastre este de a cauta pacea prin libera asociere, sau mai specific, prin reguli de libera asociere. Totusi, in ecosistemul uman, gasim tot misterul, frumusetea, prosperitatea si fericirea pe care institutiile le fac posibile. In timp ce institutiile naturale se bazeaza la fel de mult pe distrugere si pe parazitism ca si pe mutualism, ecosistemele umane infloresc tocmai acolo unde distrugerea si parazitismul sunt in declin.  Cand normele informale de respect mutual sunt construite deasupra acestor reguli formale, se formeaza de asemenea, in cultura noastra, o structura invizibila a tolerantei. Cu alte cuvinte, noi nu doar ne supunem regulilor ci le internalizam. Si cu cat le intenalizam mai mult, cu atat mai putin avem nevoie de structurile lor de ramforsare (aparare n.t.), ce atat de usor pot fi capturate de cei a caror scop este puterea.”